Gunoiul de grajd aduce în sol materie organică și nutrienți, însă efectul lui depinde de cât de bine a fost maturat, de cantitatea aplicată și de rapiditatea cu care este încorporat după împrăștiere. Gunoiul proaspăt poate aduce semințe de buruieni și pierde o parte din azot în aer, în timp ce gunoiul bine fermentat este mai omogen și mai ușor de dozat. Pe majoritatea solurilor, aplicarea lui o dată la câțiva ani completează fertilizarea minerală.
De ce se maturează gunoiul de grajd înainte de aplicare?
Gunoiul de grajd se maturează pentru ca materia organică să se descompună parțial, semințele de buruieni și o parte din agenții patogeni să fie distruși, iar masa să devină mai ușor de împrăștiat. În timpul fermentării, într-o grămadă bine făcută, temperatura din interior poate urca la 50–65 °C, suficient pentru a reduce mult germinația semințelor.
Gunoiul semifermentat se obține, de regulă, în 3–6 luni, iar cel complet descompus, ca un pământ închis la culoare, în 8–12 luni sau mai mult, în funcție de așternut, umiditate și temperatură.
Cum se depozitează corect gunoiul de grajd?
Gunoiul de grajd se depozitează pe o platformă impermeabilă, cu margini sau rigole care opresc scurgerea lichidelor spre apele subterane și spre fântâni. Câteva reguli practice:
- grămada se așază compact, în straturi, cu o înălțime de aproximativ 1,5–2 m;
- acoperirea cu folie sau cu un strat de pământ reduce pierderile de azot și spălarea de către ploi;
- umiditatea se menține moderată, fără băltire;
- locul se alege departe de fântâni, de cursuri de apă și de locuințe.
Distanțele minime și condițiile de stocare sunt stabilite prin reglementări privind protecția apelor, care se verifică la direcția agricolă județeană sau la autoritatea de mediu.
Ce nutrienți aduce gunoiul de grajd de la fiecare specie?
Conținutul de nutrienți variază mult cu specia, hrana animalelor, așternutul și gradul de fermentare, de aceea valorile de mai jos sunt doar orientative, pentru gunoi semifermentat.
| Tip de gunoi | Azot (kg/t) | Fosfor, P2O5 (kg/t) | Potasiu, K2O (kg/t) |
|---|---|---|---|
| Bovine | 4–6 | 2–3 | 5–7 |
| Porcine | 4–7 | 3–5 | 4–6 |
| Ovine | 6–8 | 3–4 | 7–9 |
| Păsări | 15–25 | 12–20 | 8–15 |
Gunoiul de păsări este mult mai concentrat și se folosește în doze mici. Doar o parte din azot este disponibilă plantelor în primul an; restul se eliberează treptat în anii următori. Pentru o dozare precisă, o analiză de laborator a gunoiului și a solului oferă cifre reale în locul celor medii.
Ce cantitate de gunoi de grajd se aplică la hectar?
La culturile de câmp se aplică, orientativ, 20–40 de tone de gunoi semifermentat la hectar, o dată la 3–4 ani, cu doze mai mari pe solurile sărace în humus. În grădina de legume, echivalentul este de 3–5 kg pe metru pătrat. Cantitatea totală de azot provenită din îngrășăminte organice este limitată de regulile privind protecția apelor împotriva nitraților, iar valorile admise și perioadele în care aplicarea este interzisă se verifică la autoritățile agricole locale.
Rolul gunoiului în ansamblul fertilității este tratat și în articolul despre metodele de îmbunătățire a fertilității solului.
De ce se încorporează gunoiul imediat după împrăștiere?
Gunoiul lăsat la suprafața solului pierde rapid azot sub formă de amoniac, mai ales pe vreme caldă, uscată și cu vânt, așa că încorporarea prin arătură sau discuire în aceeași zi păstrează o parte importantă din valoarea lui. Încorporarea reduce și mirosul și scurgerile la suprafață după ploi. Toamna este momentul obișnuit de aplicare pentru culturile de primăvară, pe teren nesaturat cu apă și neînghețat.
Ce culturi răspund cel mai bine la gunoiul de grajd?
Porumbul, cartoful, sfecla, varza, castraveții și dovleceii valorifică foarte bine gunoiul de grajd aplicat direct. Rădăcinoasele, precum morcovul și pătrunjelul, se cultivă mai bine în al doilea an după aplicare, deoarece gunoiul proaspăt favorizează rădăcini ramificate și deformate. Leguminoasele au nevoie de mai puțin azot și pot urma în rotație după o cultură fertilizată organic.
În fermele certificate ecologic, gunoiul de grajd este una dintre principalele surse de nutrienți, cu reguli suplimentare privind proveniența, după cum se arată în materialul despre agricultura ecologică. Pentru grădinile mici, aceleași principii apar în ghidul despre o grădină fertilă și o recoltă bogată.
