Costurile indirecte sunt cheltuielile unei firme care nu pot fi legate direct de un anumit produs sau serviciu: chiria, utilitățile, contabilitatea, salariile administrative, abonamentele software. Ca să afle cât costă cu adevărat fiecare produs, firma le împarte pe produse după o regulă numită cheie de repartizare. Alegerea cheii schimbă vizibil rezultatul și, implicit, prețul considerat rentabil.
Ce diferență este între costurile directe și cele indirecte?
Costurile directe se pot atribui exact unui produs sau unei lucrări, iar costurile indirecte servesc întreaga activitate și se împart prin estimare. Materialele dintr-o comandă și orele lucrate efectiv la ea sunt directe; lumina din atelier și ora petrecută cu facturarea sunt indirecte.
| Exemplu de cost | Tip | Cum se atribuie |
|---|---|---|
| Materia primă dintr-un produs | Direct | Din rețetă sau din bonul de consum |
| Manopera lucrată la o comandă | Direct | Din pontajul pe comandă |
| Chiria spațiului | Indirect | Prin cheie de repartizare |
| Serviciile de contabilitate | Indirect | Prin cheie de repartizare |
| Amortizarea unui utilaj comun | Indirect | Prin ore-mașină sau prin cheie |
Împărțirea are rol de gestiune internă și nu înlocuiește regulile contabile și fiscale, pentru care răspunde contabilul firmei.
Ce chei de repartizare se folosesc cel mai des?
Cheia de repartizare potrivită este cea care urmărește cel mai bine ce consumă de fapt costurile indirecte. Cele mai folosite sunt:
- orele de manoperă directă, potrivite pentru servicii și ateliere în care timpul este resursa principală;
- orele de funcționare a utilajelor, pentru producția automatizată;
- valoarea materialelor, utilă când costurile indirecte țin mai ales de aprovizionare și depozitare;
- suprafața ocupată, pentru chiria și încălzirea unor activități care folosesc spații diferite;
- numărul de comenzi, când munca administrativă depinde de câte comenzi se procesează, nu de mărimea lor.
Cum se calculează costul complet al unui produs?
Costul complet al unui produs se obține adunând costurile lui directe cu partea de costuri indirecte care îi revine prin cheia aleasă. Un exemplu cu cifre rotunde: un atelier are 18.000 de lei costuri indirecte pe lună și 600 de ore de manoperă directă. Rezultă o cotă de 30 de lei pentru fiecare oră lucrată.
Produsul A folosește materiale de 200 de lei și 4 ore de manoperă, plătite cu 40 de lei pe oră. Costul complet este 200 + 160 + 4 × 30 = 480 de lei. Produsul B folosește materiale de 500 de lei și o singură oră de lucru, deci 500 + 40 + 30 = 570 de lei.
De ce schimbă cheia de repartizare rezultatul?
Cheia de repartizare schimbă rezultatul pentru că mută costurile indirecte de pe un produs pe altul, fără ca totalul să se modifice. Dacă același atelier ar împărți cele 18.000 de lei după valoarea materialelor, iar materialele consumate lunar ar fi de 60.000 de lei, cota ar fi de 30% din materiale.
| Produs | Cost complet, cheie pe ore | Cost complet, cheie pe materiale |
|---|---|---|
| A (materiale 200 lei, 4 ore) | 480 lei | 420 lei |
| B (materiale 500 lei, 1 oră) | 570 lei | 690 lei |
Diferența poate face un produs să pară profitabil cu o metodă și în pierdere cu cealaltă. Cheia aleasă trebuie justificată prin felul în care lucrează firma și păstrată constant, ca rezultatele lunare să poată fi comparate. Calculul se leagă direct de strategia de prețuri.
Când merită o repartizare pe activități?
Repartizarea pe activități merită atunci când firma are produse foarte diferite ca efort administrativ, de exemplu comenzi mici și dese alături de comenzi mari și rare. Costurile indirecte se grupează pe activități, precum ofertarea, livrarea sau facturarea, iar fiecare grup se împarte după propriul indicator.
Metoda este mai exactă, dar cere date mai multe. O firmă mică o poate aplica simplificat, cu trei sau patru grupe de costuri, iar datele se obțin mai ușor după digitalizarea contabilității.
Cât de des se recalculează cota de costuri indirecte?
Cota de costuri indirecte se recalculează cel puțin o dată pe an și ori de câte ori structura firmei se schimbă vizibil: o chirie nouă, un angajat administrativ în plus, un utilaj cumpărat. Creșterile de prețuri modifică și ele cotele, efect discutat în articolul despre inflația și bugetele firmelor mici.
Cotele se bazează pe un volum normal de activitate, nu pe o lună slabă, altfel produsele par artificial scumpe exact când firma are nevoie de comenzi. Pentru deciziile cu efect fiscal, calculele se discută cu un contabil sau cu un consultant financiar.
