Cât a costat reabilitarea parcului din cartier? Ce firmă a câștigat contractul de deszăpezire? Câte locuri sunt disponibile la creșa din zonă și după ce criterii se fac înscrierile? Ce proiecte are primăria pentru strada pe care locuiești? Răspunsurile la astfel de întrebări nu sunt un privilegiu al jurnaliștilor sau al aleșilor locali. Orice cetățean are dreptul să ceară și să primească informațiile de interes public pe care le dețin autoritățile și instituțiile publice.
Dreptul de acces la informațiile de interes public este unul dintre pilonii transparenței în administrație. El permite cetățenilor să înțeleagă cum sunt cheltuiți banii publici, cum se iau deciziile și cum funcționează instituțiile care le influențează viața de zi cu zi. Cu toate acestea, mulți oameni nu îl folosesc, pentru că nu știu cum să formuleze o cerere sau la ce să se aștepte. Ghidul de mai jos explică pașii, cu exemple practice și sfaturi pentru situațiile în care răspunsul întârzie.
Ce sunt informațiile de interes public
În sens larg, informațiile de interes public sunt cele care privesc activitatea unei autorități sau instituții publice ori care rezultă din această activitate, indiferent de forma în care sunt păstrate. Câteva exemple tipice:
- bugetul instituției și modul de execuție a acestuia;
- contractele încheiate cu bani publici și documentele privind atribuirea lor;
- hotărârile și deciziile adoptate, împreună cu documentele care le-au fundamentat;
- organigrama, atribuțiile compartimentelor și datele de contact ale responsabililor;
- rapoartele de activitate, programele și strategiile;
- informații despre proiectele de investiții, stadiul și costurile lor.
Există și excepții. Legea protejează anumite categorii de informații, cum ar fi datele personale ale altor persoane, informațiile clasificate, cele care ar afecta o anchetă în desfășurare sau secretele comerciale ale unor firme, în anumite condiții. Dacă o instituție refuză accesul invocând o excepție, trebuie să motiveze refuzul. O parte dintr-un document poate fi uneori comunicată, cu informațiile protejate acoperite.
Transparența nu este doar o obligație legală, ci și o expresie a integrității și eticii în administrația publică. Instituțiile care publică din proprie inițiativă informațiile importante câștigă încrederea cetățenilor și primesc mai puține cereri repetitive.
Verifică întâi ce este deja publicat
Multe informații sunt publicate din oficiu pe site-urile instituțiilor: bugetele, hotărârile consiliului local, anunțurile de achiziții, rapoartele anuale, declarațiile de avere și de interese ale funcționarilor și aleșilor, programul de funcționare. Înainte de a trimite o cerere, caută pe site-ul instituției, în secțiunea dedicată transparenței sau informațiilor publice, și în publicațiile oficiale în care se afișează actele administrative.
Acest pas îți economisește timp și îți permite să formulezi o cerere mai precisă, pentru informațiile care chiar lipsesc. Dacă găsești doar o parte din ce te interesează, poți cita în cerere documentul deja publicat și poți solicita completările necesare. De exemplu, dacă bugetul local este publicat, dar fără detalierea unui anumit proiect, ceri exact această detaliere.
Dacă nu găsești secțiunea potrivită pe site, sună la serviciul de relații cu publicul și întreabă unde sunt publicate informațiile de interes public. Uneori, documentele există, dar sunt greu de găsit din cauza modului în care este organizat site-ul.
Merită verificate și portalurile naționale de date deschise sau platformele de achiziții publice, unde multe instituții încarcă documente și seturi de date. Informațiile de acolo sunt adesea mai ușor de căutat și de comparat decât cele risipite pe site-urile individuale.
Cum formulezi cererea
O cerere bine formulată este jumătate din succes. Cu cât este mai precisă, cu atât răspunsul va fi mai rapid și mai complet. Iată elementele de bază:
- Instituția destinatară și, dacă știi, compartimentul responsabil cu informarea publicului.
- Precizarea că cererea este făcută în baza legislației privind liberul acces la informațiile de interes public.
- Informațiile solicitate, descrise cât mai concret: documentul, perioada, proiectul sau subiectul.
- Forma în care dorești să primești răspunsul: în format electronic, pe e-mail, sau pe hârtie, la adresa poștală.
- Datele tale de contact: numele, adresa și adresa de e-mail.
- Data și semnătura.
Nu este nevoie să explici de ce vrei informațiile. Dreptul de acces nu depinde de motivul cererii. Evită însă formulările foarte largi, de tipul „toate documentele privind activitatea primăriei”, care pot fi greu de soluționat și pot duce la răspunsuri incomplete sau la cereri de clarificare. Mai bine trimiți câteva cereri precise decât una vagă.
Dacă ești reprezentantul unei asociații sau al unei firme, menționează calitatea în care faci cererea. Dreptul de acces aparține deopotrivă persoanelor fizice și juridice, iar precizarea îi ajută pe funcționari să înțeleagă cui trebuie să răspundă și unde.
Unde și cum trimiți cererea
Instituțiile publice au, de regulă, o persoană sau un compartiment responsabil cu informarea publică, ale cărui date apar pe site. Cererea se poate depune:
- prin e-mail, la adresa dedicată acestor solicitări;
- la registratura instituției, unde primești un număr de înregistrare;
- prin poștă, de preferat cu confirmare de primire;
- prin formularele online puse la dispoziție de unele instituții.
Unele informații simple pot fi obținute și verbal, la serviciul de relații cu publicul, în timpul programului de lucru. Pentru informațiile mai complexe sau pentru cele pe care vrei să le folosești ulterior, cererea scrisă este de preferat, pentru că îți oferă o dovadă și un termen clar de răspuns. Păstrează întotdeauna o copie a cererii și numărul de înregistrare.
Dacă informațiile solicitate presupun copierea unui volum mare de documente, instituția poate percepe costurile serviciilor de copiere. Pentru documentele transmise electronic, acest cost este de obicei inexistent, motiv pentru care formatul electronic este, în general, varianta cea mai practică.
Termenele și răspunsul
Legislația stabilește termene precise în care instituția trebuie să răspundă, precum și posibilitatea de prelungire în cazul cererilor complexe, cu obligația de a te informa despre această prelungire. Termenele sunt de obicei afișate pe site-ul instituției, în secțiunea dedicată accesului la informații. Dacă informația nu se află în posesia instituției, aceasta ar trebui să îți comunice acest lucru și, eventual, să îți indice instituția care o deține.
Răspunsul trebuie să conțină informațiile cerute sau, dacă accesul este refuzat total sau parțial, motivele refuzului. Citește-l cu atenție și verifică dacă acoperă toate punctele din cerere. Dacă lipsește ceva, poți reveni cu o cerere de completare, făcând referire la numărul de înregistrare al cererii inițiale.
Păstrează răspunsurile primite. Ele sunt documente oficiale, pe care le poți folosi în discuții publice, în sesizări ulterioare sau pur și simplu pentru a urmări în timp evoluția unui proiect. Dacă revii peste câteva luni cu o cerere pe același subiect, poți face referire la informațiile deja comunicate și poți cere doar actualizările.
Exemple de cereri bine formulate
Iată două exemple de formulare, pe care le poți adapta propriei situații:
„Vă rog să îmi comunicați, în format electronic, contractul încheiat pentru reabilitarea parcului din cartierul de nord, inclusiv actele adiționale, precum și valoarea totală plătită până la data răspunsului.”
„Vă rog să îmi comunicați numărul de locuri disponibile la creșele aflate în administrarea primăriei, pentru anul educațional următor, precum și criteriile de departajare aplicate la înscriere.”
Observă câteva lucruri comune: cererea este concretă, indică documentul sau informația exactă, precizează perioada și formatul dorit. Nu conține acuzații, nu explică motivele solicitării și nu amestecă subiecte diferite. Dacă ai mai multe întrebări fără legătură între ele, este mai eficient să trimiți cereri separate, fiecare cu propriul număr de înregistrare, astfel încât un subiect complicat să nu le blocheze pe celelalte.
Formulează întrebările astfel încât răspunsul să poată fi un document sau o informație existentă. Instituțiile au obligația de a comunica informațiile pe care le dețin, dar nu și de a produce analize sau opinii noi la cerere. O întrebare de tipul „de ce a ales primăria această firmă?” poate primi un răspuns mai util dacă este reformulată ca solicitare a documentelor procedurii de atribuire.
Ce faci dacă cererea este refuzată sau ignorată
Dacă nu primești răspuns în termen sau dacă refuzul ți se pare nejustificat, ai la dispoziție căi de contestare. Prima este o reclamație administrativă adresată conducătorului instituției, în care arăți că cererea nu a fost soluționată corespunzător. Dacă nici aceasta nu duce la rezultat, legislația permite adresarea către instanța de contencios administrativ, într-un anumit termen.
Pentru acțiunea în instanță, este recomandat să discuți cu un avocat, care îți poate spune ce termene se aplică și cum să îți susții cererea. Organizațiile neguvernamentale care se ocupă de transparență pot oferi și ele îndrumare, iar experiența lor este utilă mai ales în cazurile de interes larg pentru comunitate.
Accesul la informații este, în același timp, o condiție pentru o implicare reală a cetățenilor în viața comunității, subiect discutat și în articolul despre participarea cetățenilor în procesul decizional. Cine are informații corecte poate participa la dezbateri publice, poate face propuneri argumentate și poate urmări modul în care sunt puse în practică deciziile.
Solicitarea informațiilor de interes public este un drept simplu de exercitat și un instrument puternic pentru o administrație mai deschisă. Verifică întâi ce este publicat, formulează cererea precis, trimite-o pe o cale care îți oferă dovada transmiterii și urmărește răspunsul. Fiecare cerere bine făcută contribuie, puțin câte puțin, la o cultură a transparenței de care beneficiază întreaga comunitate.
Foto: Diego F. Parra / Pexels
